Reflecţia unui duhovnic augustinian despre spovadă

Acasă > Ştiri > Arhiva Ştiri

Timp stanga: 0.03s...

Ştiri şi Evenimente

Reflecţia unui duhovnic augustinian despre spovadă

[2009-02-18]

Duminica trecută, 15 februarie 2009, la întâlnirea pentru rugăciunea Îngerul Domnului, Papa Benedict al XVI-lea a invitat credincioşii la redescoperirea importanţei sacramentului Pocăinţei. Comentând fragmentul evanghelic despre vindecarea unui lepros, Papa Benedict al XVI-lea a spus că 'nu boala fizică ci păcatele îl îndepărtează pe om de Dumnezeu, şi atunci când nu sunt mărturisite cu umilinţă şi încredere în milostivirea divină ajung până la a produce moartea sufletului'. În sacramentul Pocăinţei, a adăugat Papa, 'Cristos răstignit şi înviat, prin intermediul slujitorilor săi, ne purifică prin îndurarea sa nemărginită, ne redă comuniunea cu Tatăl ceresc şi cu fraţii, ne oferă darul iubirii, al bucuriei şi păcii sale'.
Pr. Gabriele Ferlisi, din rândul călugărilor augustinieni desculţi, unul dintre duhovnicii Bazilicii San Pietro, care de ani de zile vine în contact în forul conştiinţei, în cadrul mărturisirii sacramentele, cu credincioşi din toată lumea, a oferit pentru Radio Vatican o reflecţie pe această temă. 'Sacramentul Mărturisirii este unul dintre sacramentele cele mai umane, mai frumoase, de care avem nevoie, deoarece este întâlnirea personală cu Cristos care iartă. Cine trăieşte această experienţă, atât preotul duhovnic cât şi penitentul care se mărturiseşte, ştie că este o atare bucurie încât altceva mai bun nu se poate dori: este o bucurie ce te cuprinde din adâncul sufletului. E foarte frumos'.
Călugărul augustinian a făcut distincţie între simţul păcatului şi complexul de vină: 'Sunt două lucruri total distincte. Sentimentul de vinovăţie pune în centrul situaţiei propriul orgoliu rănit, şi de aceea, în loc să aducă pace şi seninătate, provoacă angoasă şi nelinişte, nu linişteşte niciodată. În schimb, durerea pentru păcat îl pune în centru pe Dumnezeu, iubirea de Dumnezeu, trădat, rănit, şi atunci omul ştie că pe Dumnezeu îl găseşte mereu gata să ierte, iar durerea pentru păcatele săvârşite aduce pace, seninătate. Practic cu durerea pentru păcate omul simte spunându-i-se acele cuvinte pe care Sf. Augustin, în unul din discursurile sale, le-a pus pe buzele lui Dumnezeu: `Nu mă interesează ceea ce aţi fost până acum, fiţi ceea ce până acum nu aţi fost`'.
Pentru a recurge cât mai bine la acest sacrament, o persoană trebuie să se gândească la faptul că la spovadă 'se duce ca să se întâlnească cu Domnul. Nu este vorba de obsesia meticulozităţii de a spune tot, tot: trebuie spuse păcatele grave, acest lucru să fie foarte clar, dar ceea ce este important e întâlnirea, legătura cu Cristos, a se simţi primit, înţeles, iertat; nu este întâlnirea unei persoane care se duce în cabinetul unui psiholog, este întâlnirea sacramentală cu Cristos care iartă. Să fie clare câteva principii: mărturisirea nu dă capacitatea de a nu mai păcătui, impecabilitatea, spovada dă forţa şi harul pentru a lupta mai bine. Cine se apropie de sacramentul Mărturisirii trebuie să aibă acest imbold spiritual de a se angaja, deoarece dacă se cade în mediocritate, atunci totul devine mediocru. Dar dacă cineva pune în joc voinţa fermă, dorinţa puternică, chiar dacă apoi se va vedea făcând aceleaşi lucruri... Domnul vede bună voinţa, strădania, şi încurajează la a merge înainte'.
(Sursa: Radio Vatican)

Sursa: www.Catholica.ro

Contor Accesări: 975, Ultimul acces: 2026-08-01 20:40:10

Timp total: 0.03s...

[]:1