© 2005-2026 BISERICI.org
© 2005-2026 BISERICI.org
Timp stanga: 0.03s...
Pr. Scicolone despre tăcerea lăuntrică și contemplație[2009-03-03]Odată cu celebrarea Vesperelor, în seara zilei de duminică, 1 martie 2009, Papa Benedict al XVI-lea și Curia Romană au intrat în tradiționala săptămână de exerciții spirituale din Postul Mare, care se vor încheia cu meditația de sâmbătă dimineață. În tot acest timp, audiențele Papei sunt suspendate. Predicatorul de la exercițiile spirituale din acest an, Cardinalul Francis Arinze, prefect emerit al Congregației pentru Cultul Divin și Disciplina Sacramentelor, a ținut duminică meditația de deschidere pe tema 'Primirea invitației lui Isus de a-l urma și de a rămâne alături de El'. Tema a fost aprofundată apoi în a doua și a treia meditație de luni.Tăcerea lăuntrică și detașarea de ocupațiile zilnice sunt elementele esențiale pentru orice reculegere spirituală, al cărei scop este acela de a crea condițiile favorabile unei mai bune ascultări a Cuvântului lui Dumnezeu. Redacția centrală a Radio Vatican l-a contactat în acest sens pe pr. Ildebrando Scicolone, călugăr benedictin și profesor de liturgie la Ateneul Pontifical Sfântul Anselm din Roma: 'Cine dorește să-l audă pe Dumnezeu care vorbește în tăcere trebuie să facă tăcere, evident. Pentru că dacă cineva este distrat de atâtea lucruri, nu mai poate auzi vocea din interior și nici să mediteze în profunzime la ceea ce este el însuși în raport cu Dumnezeu. Iată de ce se spune că zilele de reculegere trebuie să fie zile de tăcere, pe cât posibil de solitudine, mai mult, se vorbește chiar de condițiile unui pustiu, în sensul că nu trebuie să existe nimic care să distragă atenția, nici la nivel exterior nici în interiorul inimii'. 'În această perioadă de exerciții spirituale, ne îndepărtăm de tot ceea ce facem de obicei și urmăm cuvântul lui Isus care spune: `Veniți voi singuri, într-un loc retras, și odihniți-vă puțin` (Marcu 6,31). Desigur, odihna nu înseamnă a nu face nimic ci un mod de a contempla realitățile lui Dumnezeu'. Călugărul benedictin a continuat: 'În timpul zilelor de reculegere fiecare ar trebui să descopere adevărul despre sine. Nu atât adevărul propriei existențe, cât adevărul efectiv... Dar apoi e necesar să fie coerent și să trăiască în funcție de acest adevăr. Sfântul Paul spunea: `făcând adevărul în caritate`, nu `spunând adevărul` ci `fiind adevărați`. De multe ori noi suntem cuprinși de compromisuri, de prudență - cum o numim deseori - de diplomație. În timpul săptămânii de exerciții spirituale, în schimb, fiecare se prezintă așa cum este înaintea lui Dumnezeu. Este un efort de a fi mai autentici, mai adevărați'. La observația că 'un mod greșit de a înțelege Postul Mare este acela care consideră că este un timp de tristețe. Cu toate acestea, bucuria este elementul central al creștinismului, `ingredientul` tipic al Postului Mare', pr. Scicolone a răspuns: 'Isus a predicat întotdeauna pocăința, nu atât în sensul de a face pocăință ci de a se converti. Nu a predicat niciodată tristețea, dimpotrivă, a vestit tuturor bucuria. Eu sunt un călugăr benedictin și Sf. Benedict a dedicat un capitol întreg Postului Mare în care spune: `În bucuria Duhului Sfânt, să aștepți Sfintele Paști`. Aceasta trebuie să fie trăsătura Postului Mare (...). Trebui să îi ajutăm pe oameni să înțeleagă că noi ne pregătim să înviem, ne pregătim de Învierea noastră. Vigilia pascală nu este atât învierea lui Cristos, pe care o celebrăm de altfel în fiecare duminică, ci amintirea învierii noastre în Cristos'. El însuși predicator la exerciții spirituale, pr. Ildebrando Scicolone a mai spus: 'Când predic exercițiile spirituale, nu urmez maniera Sfântului Ignațiu, care a lansat expresia `exerciții spirituale` având în vedere exercitarea virtuților. Fiind un călugăr, eu văd în exercițiile spirituale o `lectio divina`, o formă de a contempla în bucurie faptele minunate pe care Domnul le-a împlinit în istoria mântuirii și în istoria personală a fiecărei persoane. Prin lectura Sfintei Scripturi, se degajează această formă de respirație, pentru că în lumina lui Dumnezeu fiecare persoană înțelege care este sensul vieții, care este sensul istoriei. Apoi, modul nostru de a trăi trebuie să devină un răspuns de iubire la iubirea lui Dumnezeu de care începem să ne dăm seama. Și am observat că acest fapt este încurajator, este ca o fereastră spre un spațiu cu aer curat'. (Sursa: Radio Vatican) Sursa: www.Catholica.ro Contor Accesări: 967, Ultimul acces: 2026-08-03 13:50:15
|
Timp total: 0.03s...
[1]:1
