Ambasada israelită salută "viziunea pozitivă" a Papei[2011-03-07]"Am primit cu mare bucurie sublinierea reiterată de Papa în noua sa carte, în care îi exonerează pe evrei de responsabilitatea morții lui Isus", se spune în declarație. Nu este însă vorba de o învățătură nouă, se precizează. În 1965, Declarația "Nostra Aetate" a Conciliului Vatican II susținea deja explicit că "de ceea ce s-a întâmplat în Pătimirea Sa nu pot fi acuzați toți evreii, fără distincție, atunci în viață, și nici evreii de astăzi". Ambasada mai observă apoi că noua carte este consecventă cu "politica oficială a Bisericii" și adaugă că seria "Isus din Nazaret" este o "confirmare a cunoscutei poziții pozitive a Papei față de poporul evreu și statul Israel".Despre rolul evreilor în moartea lui Isus Papa vorbește în capitolul VII, secțiunea a III-a: "Acum să ne întrebăm: Cine exact au fost acuzatorii lui Isus? Cine a insistat să fie condamnat la moarte?" Și continuă privind la diferitele răspunsuri oferite de Evanghelii. Printre altele explică: "Conform lui Ioan, a fost vorba pur și simplu vorba de 'evrei'. Dar folosirea de către Ioan a acestei expresii nu indică în nici un caz - așa după cum ar putea crede cititorul modern - poporul lui Israel în general, și cu atât mai mult nu are caracter 'rasist'. La urma urmelor, Ioan însuși era din punct de vedere etnic un evreu, așa după cum erau Isus și toți discipolii Săi. Întreaga comunitate creștină primară a fost formată din evrei. În Evanghelia lui Ioan, acest cuvânt are o semnificație precisă și clar definită: se referă la aristocrația de la Templu. Astfel, cercul acuzatorilor care au instigat la moartea lui Isus este precis indicat în a patra Evanghelie și clar delimitat: este aristocrația de la Templu - și nici aceasta fără anumite excepții, așa după cum arată referința la Nicodim (7,50-52)." Papa Benedict al XVI-lea clarifică și fraza de la Matei, când "'întreg poporul' spune: 'Sângele Său să fie asupra noastră și a copiilor noștri'" (27,25). El spune: "Creștinul își va aminti că sângele lui Isus vorbește o limbă diferită de sângele lui Abel (Evrei 12,24): nu strigă după răzbunare și pedeapsă; aduce reconciliere. Nu este vărsat împotriva cuiva; este vărsat pentru mulți, pentru toți. 'De fapt, toți au păcătuit și sunt lipsiți de gloria lui Dumnezeu [...] Dumnezeu l-a pus (pe Isus) ca jertfă de ispășire' (Romani 3,23-25). Așa după cum cuvintele lui Caiafa despre necesitatea uciderii lui Isus trebuie să fie citite într-o cu totul altă lumină din perspectiva credinței, la fel stă situația și cu referința lui Matei la sânge: citită în lumina credinței, înseamnă că noi toți avem nevoie de puterea purificatoare a iubirii, care este sângele Său. Aceste cuvinte nu sunt un blestem, ci mai degrabă răscumpărare, mântuire". Sursa: www.Catholica.ro Contor Accesări: 962, Ultimul acces: 2026-08-04 09:37:07
|
Timp total: 0.05s...
[]:1