© 2005-2026 BISERICI.org
© 2005-2026 BISERICI.org
Timp stanga: 0.03s...
LC: Adevărata istorie a cruciadelor[2011-05-14]"Ideile false despre cruciade sunt foarte larg răspândite. Ele sunt descrise în general ca o serie de războaie sfinte contra islamului, conduse de Papi obsedați de putere și purtate de fanatici ai religiei. S-a pretins că au fost întruchiparea ipocriziei și a intoleranței, o pată neagră pe istoria Bisericii Catolice în particular și a civilizației occidentale în general. Cruciații ar fi fost o specie de proto-imperialiști care au introdus agresiunea Occidentului într-un Orient Mijlociu pașnic, iar apoi au schimonosit luminata cultură musulmană, lăsând-o în ruine. Sau variații pe această temă". Deși istoricii mai studiază încă unele aspecte legate de cruciade, "deja putem spune multe cu certitudine. Pentru început, cruciadele în Orient au fost, sub toate unghiurile, războaie de apărare. Au fost un răspuns direct la agresiunile musulmanilor - o încercare de a riposta sau de a se apăra contra cuceririlor de teritorii creștine de către musulmani"."Imediat după moartea lui Mahomed, războinicii musulmani au lovit creștinii cu o forță extraordinară. Și au avut un mare succes. Palestina, Siria și Egiptul - odinioară zonele cele mai puternic creștine din lume - au cedat rapid. Până în secolul al VIII-lea, oștile musulmane cuceriseră în întregime nordul Africii și Spania creștine. În secolul al XI-lea, turcii selgiucizi au cucerit Asia Mică (Turcia de astăzi), care fusese creștină din timpul Sfântului Pavel. Imperiul Bizantin a fost redus la puțin mai mult decât Grecia. Disperat, împăratul din Constantinopol le-a cerut creștinilor din vestul Europei să îi ajute pe frații și surorile lor din Orient. Acest strigăt de ajutor a dat naștere cruciadelor. Ele nu au fost inventate nici de vreun Papă ambițios, nici de niște cavaleri lacomi, ci au fost răspunsul la mai bine de patru secole de cuceriri în urma cărora musulmanii ocupaseră deja două treimi din vechea lume creștină. La un moment dat, creștinătatea ca credință și cultură trebuia să se apere sau să fie înghițită de islam. Această apărare a luat forma cruciadelor." "Astfel, la Conciliul din Clermont, în 1095, Papa Urban al II-lea a chemat cavalerii creștinătății să respingă cuceririle islamului... Papa Urban al II-lea le-a fixat cruciaților două obiective, amândouă rămânând centrale pentru cruciadele în Orient timp de secole. Primul era să le vină în ajutor creștinilor din Orient... Al doilea obiectiv era eliberarea Ierusalimului și a celorlalte locuri sfințite prin viața lui Cristos". Autorul recunoaște de asemenea faptul că "Cruciadele au fost războaie, deci ar fi o greșeală să le caracterizăm ca nimic mai mult decât pietate și bune intenții. Ca în orice război, violența era brutală (chiar dacă mai puțin decât în războaiele moderne). Au existat acțiuni nefericite, jafuri și crime", unele îndreptate împotriva evreilor, dar pe care Biserica le-a condamnat puternic. Thomas F. Madden descrie pe scurt fiecare dintre cruciade, cu cuceririle dar mai ales cu înfrângerile lor, astfel că "în secolul al XV-lea, cruciadele nu mai erau opere de milostivire față de un popor îndepărtat, ci încercări disperate de supraviețuire a ceea ce mai rămăsese din creștinătate". (Sursa: Revista Lumea Catholica) Sursa: www.Catholica.ro Contor Accesări: 770, Ultimul acces: 2026-08-06 09:21:36
|
Timp total: 0.03s...
[]:1
