Cardinalul Jean-Louis Tauran despre ziua de la Assisi[2011-10-27]Claritate, blândețe, încredere și prudență. Sunt cele patru caracteristici ale dialogului dintre religii, indicate de Papa Paul al VI-lea în Enciclica Ecclesiam suam din 1964. La acele cuvinte face referință Cardinalul Jean-Louis Tauran, președinte al Consiliului Pontifical pentru Dialogul Interreligios, pentru a explica - în acest interviu acordat pentru L'Osservatore romano, apărut în traducere pe Ercis.ro - pe ce linii directoare se desfășoară astăzi dialogul dintre credincioșii de diferite religii. Un dialog care apare tot mai important în acești ani zbuciumați, pentru că "atunci când fanatismele riscă să desfigureze religiile - spune Cardinalul - este și mai necesar ca aceia care cred, toți cei care cred, să încerce să se cunoască mai bine și să se înțeleagă reciproc".- Assisi propune din nou problema dialogului dintre creștini și alte religii. Care sunt motivele care îi fac pe creștini să accepte să dialogheze cu persoane de alte religii? - Să pornim de la o considerație foarte simplă: trăim în societăți pluraliste, cu etnii, culturi și religii diferite. Dincolo de aceste diferențe, însă, toate persoanele, fie că ele cred sau nu cred, își pun - după cum spunea Kant - trei întrebări fundamentale: "ce pot să cunosc, ce trebuie să fac, ce pot să sper". În acest context se situează dialogul interreligios. Atunci când fanatismele riscă să desfigureze religiile, devine și mai necesar ca aceia care cred să încerce să se înțeleagă reciproc, să împărtășească patrimoniul lor spiritual, respectând libertatea fiecăruia, cu scopul de a analiza ce pot să facă împreună pentru binele comun. De vreme ce în istorie religiile nu întotdeauna au favorizat înțelegerea și pacea, este mai necesar ca oricând, în timpuri de globalizare, să se demonstreze că toate religiile, în realitate, sunt chemate să fie mesagere de fraternitate. Trecând la considerații mai elaborate, trebuie să amintim unitatea neamului omenesc, creat de un Dumnezeu unic. În afară de aceasta, rațiunea fiind specificul omului, căutarea adevărului îi unește pe cei care cred și pe oamenii de bunăvoință. Așa cum spune Nostra aetate, "Biserica Catolică nu respinge nimic din ceea ce este adevărat și sfânt în aceste religii. Ea privește cu respect sincer acele moduri de a acționa și de a trăi, acele precepte și acele doctrine care, chiar dacă în multe puncte diferă de ceea ce ea însăși crede și propune, totuși adesea reflectă o rază din acel adevăr care luminează pe toți oamenii". Într-o lume care favorizează "amestecul" - pentru a prelua o expresie îndrăgită de Cardinalul Scola - și diversitatea, Biserica nu încetează să promoveze respectul, întâlnirea și solidaritatea. - Cum se articulează dialogul cu necreștinii? - Dialogul interreligios are scopul de a cunoaște religia celuilalt, de a analiza ceea ce ne unește și ceea ce ne desparte și de a vedea cum aceia care cred pot să pună la dispoziția întregii societăți energiile care vin din faptul de a crede. Pentru noi, catolicii, există o fraternitate fundamentală între toți membrii familiei umane și o voință a lui Dumnezeu de mântuire pentru toată omenirea, oferită de Cristos. Noi, creștinii, nu putem să renunțăm la a vesti, a propune, și în același timp trebuie să recunoaștem că Isus Cristos este prezent și activ în manieră misterioasă și în realitățile umane și în tradițiile religioase ale omenirii. Mărturia în dialog a celor care cred se realizează concret prin patru modalități: dialogul vieții; dialogul faptelor; dialogul teologic; dialogul schimbului experiențelor religioase. Avem un dialog cu evreii (de care se ocupă Consiliul Pontifical pentru Promovarea Unității Creștinilor), cu musulmanii, cu budiștii, cu hindușii și sperăm să dezvoltăm dialogul cu religiile tradiționale africane. Este important de amintit că dialogul interreligios nu este un dialog teoretic între religii, ci un dialog între cei care cred și acest dialog, conform Papei Paul al VI-lea, trebuie să aibă patru caracteristici: claritatea, blândețea, încrederea și prudența, așa cum se citește în Enciclica Ecclesiam suam. - Care este sensul rugăciunii care se ține la Assisi? - Înainte de toate merită spus faptul că credincioșii care se roagă, fiecare respectând propria tradiție religioasă și tradițiile altuia - nu este vorba de a da impresia că încercăm să facem să se nască un fel de religie universală - amintesc că omul nu trăiește numai cu pâine. În tăcere, căreia Papa Benedict al XVI-lea dorește să îi dea însemnătate deosebită, ei vor putea să își amintească de faptul că unicul Dumnezeu este în acțiune în orice bărbat și femeie de pe acest pământ, are un plan cu toată omenirea și dorește ca pământul să fie pământul tuturor: "Într-adevăr, toate popoarele alcătuiesc o singură comunitate; au o singură origine, căci Dumnezeu a rânduit tot neamul omenesc să locuiască pe toată fața pământului; au, de asemenea, un singur scop ultim, pe Dumnezeu, a cărui Providență, ale cărui dovezi de bunătate și planuri de mântuire îi îmbrățișează pe toți, până când cei aleși se vor aduna în cetatea sfântă, luminată de slava lui Dumnezeu, unde toate neamurile vor umbla în lumina lui", așa cum afirmă Nostra aetate. Papa Benedict al XVI-lea a invitat și reprezentanți ai bărbaților și femeilor care îl caută pe Dumnezeu, care sunt încă în "curtea neamurilor". Nu putem uita atitudinea Sfântului Paul față de ei în areopagul din Atena, precum și ceea ce scria: "În Isus Cristos nu mai este străin, nici sclav, nici oameni liberi, ci toți am fost mântuiți de Isus Cristos". Astfel, Paul se va face iudeu cu iudeii și păgân cu păgânii, pentru mântuirea lor. Paul vine din Tars, unde cultura era greco-romană, a studiat la Ierusalim unde cultura era ebraică, apoi și-a dedicat viața ca să predice un creștinism cu adevărat universal. Biserica este universală încă de la început. - Este semnificativă prezența musulmanilor, în pofida coincidenței cu pelerinajul la Mecca și conferința de la Doha. - Da, de data aceasta musulmanii sunt mai numeroșii decât altă dată, dar ar fi putut să fie și mai mulți dacă întâlnirea nu ar fi coincis chiar cu aceste întâlniri. Cu ei vom aminti că, așa cum citim în Nostra aetate, "Biserica îi privește de asemenea cu stimă pe musulmani, care îl adoră pe Dumnezeul cel unic, viu și existent în sine, îndurător și atotputernic, Creatorul cerului și al pământului, care a vorbit oamenilor. Ei caută să se supună din tot sufletul hotărârilor lui tainice, așa cum s-a supus lui Dumnezeu Abraham, la care credința islamică face referire cu bucurie. Deși ei nu îl recunosc pe Isus ca Dumnezeu, îl venerează totuși ca profet; o cinstesc pe Mama lui, Fecioara Maria, și chiar o invocă uneori cu pietate. Pe lângă acestea, ei așteaptă ziua judecății, în care Dumnezeu îi va răsplăti pe toți oamenii înviați. De aceea, ei prețuiesc viața morală și aduc cult lui Dumnezeu mai ales prin rugăciune, pomană și post. Chiar dacă, în decursul veacurilor, s-au iscat multe neînțelegeri și dușmănii între creștini și musulmani, Conciliul îi îndeamnă pe toți ca, uitând trecutul, să se străduiască sincer pentru înțelegerea reciprocă și să apere și să promoveze împreună dreptatea socială, valorile morale, pacea și libertatea, spre binele tuturor oamenilor". Aceste momente de prietenie trăite cu prietenii noștri musulmani vor fi o ocazie pentru a face lumină asupra motivelor care de atâtea ori împiedică un progres susținut în relațiile noastre. Multă ignoranță de o parte și de alta se află adesea la baza dificultăților pe care le întâlnim. Rămâne mult de făcut la nivelul școlilor și al universităților, pentru ca religiile să fie prezentate în integritatea lor și în manieră egală. Mi se pare că întreaga semnificație a întâlnirii din Assisi este rezumată în cuvintele rostite de Papa la Angelus în 1 ianuarie din acest an: "Cel care este în drum spre Dumnezeu nu poate să nu transmită pace, cel care construiește pacea nu poate să nu se apropie de Dumnezeu". (Sursa: ERCIS.ro) Sursa: www.Catholica.ro Contor Accesări: 979, Ultimul acces: 2026-08-05 12:56:33
|
Timp total: 0.03s...
[1]:1