© 2005-2026 BISERICI.org
© 2005-2026 BISERICI.org
Timp stanga: 0.03s...
Balada Sfântului Constantin Brâncoveanu[2017-08-16]de Gheorghe Anghelmartiriul-sf-brancoveni Într-o joi de dimineață, Zi scurtării lui din viață, Brâncoveanu se scula, Fața blândă el spăla, Barba albă-și pieptăna, La icoane se-nchina; Pe fereastră el căta Și amar se spăimânta! -Dragii mei, coconi iubiți! Lăsați somnul, vă treziți, Armele vi le gătiți, Că pe noi ne-a-nconjurat Pașa cel neîmpăcat, Ieniceri cu tunuri mari Ce sparg ziduri cât de tari! Bine vorba nu sfârșea, Turcii-n casă năvălea, Pe toți șase mi-i prindea Și-i ducea de-i închidea La Stambul, în turnul mare Ce se-nalță lângă mare, Unde zac fețe domnești Și soli mari împărătești. Mult acolo nu zăceau Că sultanu-i aducea Lângă foișorul lui Pe malul Bosforului. -Brâncovene Constantin, Boier vechi și domn creștin, Adevăr e c-ai gândit, Pân-a nu fi mazilit, Să desparți a ta domnie De a noastră-mpărăție? Bani de aur ai bătut, Făr-a-ți fi de mine teamă, Făr-a vrea ca să dai seamă! -De-am fost bun, rău la domnie Dumnezeu singur o știe; De-am fost mare pre pământ, Cată-acum de vezi ce sunt! -Constantine Brâncovene! Nu-mi grăi vorbe viclene! De ți-e milă de copii Și de vrei ca să mai fii, Lasă legea creștinească Și te dă-n legea turcească! -Facă Dumnezeu ce-o vrea! Chiar pe toți de ne-ați tăia Nu mă las de legea mea! Sultanul din foișor Dete semn lui imbrohor, Doi gealați veneau curând Săbiile fluturând, Și spre robi dacă mergeau Din coconi își alegeau Pe cel mare și frumos Și-l puneau pe scaun jos. Și când spada repezea Capul iute-i reteza! Brâncoveanu greu ofta: Doamne, fie voia Ta! Cei gealați iarăși mergeau Și din doi își alegeau Pe cel gingaș mijlociu, Cu păr neted și gălbiu, Și pe scaun îl punea Și capul îi reteza! Brâncoveanu greu ofta: Doamne, fie voia Ta! Sultanul se minuna Și cu milă îi grăia: -Brâncovene Constantin, Boier vechi și domn creștin! Patru fii tu ai avut, Din ei, trei ți i-ai pierdut, Numai unul ți-a rămas! Cu zile de vrei să-l las, Lasă legea creștinească Și te dă-n legea turcească! -Mare-i Domnul Dumnezeu! Creștin bun m-am născut eu, Creștin bun a muri vreu Taci drăguță nu mai plânge Că-n piept inima-mi se frânge, Taci și mori în legea ta, Că tu ceru-i căpăta! Imbrohorul se-ncrunta, Gealații înainta, Și pe blândul copilaș, Dragul tatii fecioraș, La pământ îl arunca Și zilele-i ridica Brâncoveanu greu ofta Și din suflet cuvânta: Doamne, fie voia Ta! Apoi el se-ntuneca, Inima-i se despica, Pe copii se arunca, Îi bocea, îi săruta, Și turbând apoi striga: -Alelei! Tâlhari păgâni! Alei! Voi feciori de câini! Patru fii eu am avut, Pe toți patru i-ați pierdut! Dar-ar Domnul Dumnezeu Să fie pe gândul meu: Să vă ștergeți pre pământ Cum se șterg norii de vânt, Să n-aveți loc de îngropat, Nici copii de sărutat! Turcii crunt se oțărau Și pe dânsul tăbărau Și zilele-i ridicau -Câini turbați, turci, liftă rea! De-ați mânca și carnea mea, Să știți c-a murit creștin Brâncoveanu Constantin! Sursa: www.Basilica.ro Contor Accesări: 646, Ultimul acces: 2026-08-07 13:12:25
|
Timp total: 0.03s...
[]:1
